Aş putea să sar de bucurie, aş putea să mă agăț de cer, aş putea să sar că-mi ard tălpile de atâta foc mistuitor.

Sunt timpuri ciudate, pe unele nici nu le pot valida pe dinăuntru, cred că nu îmi aparțin, ele mie, eu lor, oare contează?! M-am trezit mai sfărămată, mai pierdută şi mai îngropată, mai moartă şi mai plină de întuneric. L-oi fi cules de pe drum sau îl plămădisem în joaca aceasta de din afară.Cine să ştie dacă eu îmi bat la uşă şi nu îmi deschid! Cât de puțin ştim. Uneori intrăm într-o buclă şi ni se pare că am devenit deştepți, dar apucasem în palmă un deget de Dumnezeu, un nume prea sonor pentru câte cunoaştem noi despre el, poate el ştie mai multe, dar de care „zeu” ?! Avem păreri şi idei, opinii şi concluzii, dar ale cui or fi?!

Acum ( un mare cuvânt), se întrevăd semințele încolțite. Să ne păstrăm energia deoarece trebuie să răzbatem pământul şi este secetă multă şi-s multe buruieni crescute, căci nimeni nu mai sapă grădina, e prea mult efort fizic, prea mare sacrificiu, iar acum sacrificiul nici nu mai este fashion, jertfa nici atât, le-a luat locul toleranța, pacea aceea cu miros de „e bine şi aşa”, tradus în noul trend: compasiune. Oare ştim că toate aceste soluții vin tot de la aceiaşi „binevoitori”, schimbători de pardigmă, ofertanți de libertate interioară ca omul să nu mai îndrăznească la cea exterioară?! Ca să ştim trebuie să gândim independent de programarea mentala şi emoțională vârâtă prin orice por, trebuie să fim mai aproape cu urechea de gura pământului, dar ce să-i faci, omul merge in picioare, nu în urechi, trebuie să trăim mai scufundați în izvoare cu ape nestătute în mlaştina unei dorințe cu miros de avuție, să vorbim cu ochii şi să clipim din buze înainte să debităm tone de agresivități pe gură sau de eufemisme ascunse dupa o mască sau mai multe.

E mare focul acum şi multe se vor arde spre purificare, dacă altfel nu voim, scopul îşi găseşte calea….noi sa fim!

Am trait atâtea vieți într-o viață şi câte or mai veni şi când ne-om trezi în locul acela sfânt pe care îl vizităm mereu mai orbi, mai şchiopi, mai neştiuți, mai beți, locul acela neatins de fire, ce eternintate!