Ne dorim vieți trăite cu sens şi ne pierdem socotind şi scotocind după răspunsul la întrebări precum „Cine sunt eu?”. Ne complicăm viețile cu paradoxuri ce într-un târziu ne trimit la simplitate, ne oglindim în viețile altora crezând că sunt ale noastre, ne vrem moderni, când tot ce ne trebuie este să ne fim credincioşi nouă, autenticității noastre, ne vrem bogați, când tot ce ne îmbogățeşte este iubirea, iubirea de aproape, iubirea față de noi, față de pasiunile noastre ce ne bat la ferestrele inimii, strigând după un gram de exprimare a sinelui nostru divin, a creativității noastre, a harului ce ne este menit şi care înfloreşte doar dacă noi ne permitem să fim noi, simpli, modeşti, frumoşi pe dinăuntru, blânzi, răbdători şi în acceptare.
Sunt atâte boli care strigă la noi sau prin care sufletul strigă la noi, spunăndu-ne că ne distrugem corpul planetar pretinzând să fim cine nu suntem. Purtăm voci ce nu ne aparțin, ne identificăm cu joburile noastre sau cu statutul avut, gesticulăm ca alții, ne îmbrăcăm în hainele lor, le „furăm” identitatea, fără să privim spre minunea de fi noi, noi înşine, imperfect de frumoşi, o piesă de puzzle dintr-un univers infinit, una ca nici o alta. Unică❗
Când corpul rămâne fără energie şi nu mai poate susține aspectul iluzoriu întreținut de credințe false, omului îi ies pe gură cuvinte care dezvăluie jocul pe care se oboseşte să îl joace sau cum mai spunem noi ” îşi dă arama pe față” . Toate din lipsa credinței că nu ar exista iubire pentru fiece ființă. Există! Noi suntem aici ca dovadă că ea există.
Există! Doar să vrem a o vedea.
Există! Într-o mângâiere, într-un cuvânt bun, într-o îmbrățişare, într-un act de curaj, în torsul unei pisici sau datul din coadă al unui câine, dar şi într-o uşă trântită, în nişte vorbe aruncate fără ca minte să fie prezentă , într-un gest de ignoranță sau de frică, iar aceasta este iubirea de a te întoarce la tine, de a-ți aminti că ai uitat să te respecți sau că te-ai pierdut prea mult în celălalt.
Ce bucurii mai mari să aşteptăm de la viață?! Mai mari decât bucuria de a fi şi a iubi în acelaşi timp?!E greu?
Nu!
E simplu!
Presupune onestitate cu noi şi cu cei din jurul nostru.
Vezi toate poeziile:
Comenteaza