Nu ştiu voi cum sunteți, dar eu mereu plec pe drumul copilăriei.
Am visat că într-o noapte
Pe o mătură am urcat,
Şi amestecând în şoapte
Cu praf magic am zburat.
Am zburat până la lună
Să îi spun un mic secret,
Că-mi doresc o lume bună,
Cu iubire şi respect.
Cu respect pentru pământ
Şi pentru ai săi copii.
-Doamnă Lună, dă-le un gând
Încărcat cu bucurii!
Spune-le, că-n astă lume
Este loc pentru oricine,
Nu eşti om prin al tău nume,
Ci devii făcând un bine!
M-a privit încet, mirată,
Zâmbitoare, delicată,
Şi-a suflat din Univers
Aripi mari pentru al meu crez.
În păr păsări ea mi-a pus,
Pentru fiecare dor în plus,
Dorul meu pentru iubire,
Pentru pace, pentru bine,
Dorul pentru a mea țară,
Pentru soarele de vară,
Dorul pentru a mea bunică,
Pitulat dup-o furnică,
Dorul pentru adevăr,
Ce se ascunde după un nor.
– Hai, acum, Copila mea,
Ia-ți pisica şi-oi vedea
Cum în fiecare noapte,
Visul tău devine fapte.
Mergi acasă pe Pământ
Şi fii tu, cu al tău gând!
Visează cu bucurie
Credința ta este magie!
Ai poposit în viața mea,
alunecând din nori și stele.
Magia ai adus-o în ea
și când au fost timpuri mai grele.
În ochii tăi ca de cristal,
lași cerul să se oglindească.
Din lacrimi faci mărgăritar
și-l pui în inimi să-nflorească.
Micuțul meu, înger din rai,
zâmbetu-ți este mângâiere.
Alini și cel mai greu fior,
făcând să pară o plăcere.
Cu buzele ca o căpșună,
îmi spui adesea: „te iubesc”!
Din soare, stele și întreaga lună,
visele tale cu fir de aur se-mpletesc.
Te-aș desena pe un canvas cu pânză,
dar încă nu s-au inventat culori.
Micuțul meu, ce ascunzi copilăria sub o frunză,
când te urci în copaci privind la flori.
Râsul îți este clopoțel ce-anunță fericirea,
când în petale paradisul ai găsit.
Micuțul meu, tu definești iubirea
și visul meu de mamă împlinit.
Toate drepturile rezervate, conform Legii nr. 18/1996 privind drepturile de autor.